Universitatea „Dunărea de Jos” Galați Facultatea de Litere

1. Muzica Pentru Copii
2. Program De Scris Pentru Copii Inghetata 2017
3. Jocuri Pentru Copii

Aceasta tablita dubla de desenat si pictatare 70 de accesorii printre care si cifre si litere magnetice si un burete de sters. O alta tabla de scris pentru copii de la Noriel este aceasta. Este mai mica ca inaltine si una dintre fete poate fi folosita ca sevalet. Puteti atasa foi albe pe care copii pot desena.

Muzica Pentru Copii

Redactor şef ColaboratoriANA-MARIA IFTIMIE IONELA BARTOLI-Secretar de redacție CORCIOVEIMĂDĂLINA CARP EMANUELA-ELISABETHRedactor CĂLINALEXANDRINA VLAS MARIAN COMAN EMANUEL GHIMPU IULIA ONOFREI ALEXANDRU-ANDREI ORAC MARIANA ADRIANA PETCU AGNES-GABRIELA RUSUContact facebook.com/istudent.ugal/ istudent.ugal@gmail.com

1. Cercetare  The Devil in Marlowe’s and Jonson’s Plays – Ana-Maria Iftimie  Pronumele demonstrativ – Emanuela-Elisabeth Călin2. Traduceri  Inventatorul – Agnes-Gabriela Rusu  Ce înseamnă să-ți planifici cariera? – Alexandru-Andrei Orac  Vremea musonului: patru ani în India – Ana-Maria Iftimie3. Creații literare  The Legend of Azorel – Ionela Bartoli-Corciovei  Decablat – Marian Coman  Jurnalul unei umbre – Iulia Onofrei  Toamna; Fluturii nu mor; Petale – Alexandrina Vlas4. Recenzii  The Magicians – Ionela Bartoli-Corciovei  Penny Dreadful – Mariana Adriana Petcu5. Student life  Interview with an Erasmus student – Mădălina Carp  Student Hub – Emanuel Ghimpu6. De prin lume..  Bușteni, fundul găleții cu munți – Ionela Bartoli-Corciovei

The Devil in Christopher Marlowe’s and Ben Jonson’s PlaysThe Devil was quite a popular character in Renaissancedrama, mostly due to economic, religious and culturalreasons, thus making its way even into ChristopherMarlowe’s and Ben Jonson’s plays. Marlowe’s The TragicalHistory of the Life and Death of Doctor Faustus and Jonson’sThe Devil is an Ass include devils as characters, butperceived in different ways: while Mephostophilis is a ratherfearful devil, the agent of Faustus’s damnation, Pug is acomical character that humans either ignore or humiliate. The slow development of economy and technologythroughout the late Middle-Ages and the Renaissance periodis one of the reasons why the Devil has endured for so longon stage, even long after God and the Angels stopped beingrepresented in drama performances. This slow pace of changecaused the materials for the costumes to remain the same, thus making it easy for the actors toprocure the necessary outfit. Even so, costumes did not play as important a role in thepopularity of the Devil in English Renaissance drama as the religious beliefs and thementality of people, as well as the flourishing of demonology, did. According to Stuart Clark,these relied on ‘oppositional thinking’ within the frame of which God and the devil were atthe top of the hierarchical oppositions dominating the representation of the world, whileparallels were drawn between “good and evil, truth and illusion, community and chaos,baptized and non-baptized, belief and heresy” (Cox 2000: 5-6). The understanding of the Devil as a popular character in Renaissance drama is, tosome extent, related to “the English secularization” (Cox 2000: 10). The phenomenon shouldbe understood in the light of the differences between the “sacred” culture and the “secular”culture which Jon Sommerville defines in terms of the contrast between “a people whosereligious rituals are so woven into the fabric of their life that they could not separate religionfrom the rest of their activities” and “a society in which religion is a matter of consciousbelief, important primarily for the time of one’s most philosophical and poetic solitude” (qtd.in Cox 2000: 10). Henry VIII was the one who initiated the process of secularization inEngland by breaking away from the influence of the Roman-Catholic Church, thus making aclear distinction between the power of religion and the influence of the social and politicalinstitutions. When Henry VIII declared himself head of the Anglican Church, he did not aimso much at uniting monarchy with the Church, but rather at limiting religion andsubordinating it to the crown. This action had consequences on more than just one level. Firstof all, it had a strong material impact, meaning that all the estates of the Catholic Church

were transferred to Henry VIII’s nobles and that people changed the way in which theyfashioned their worship spaces, “spent their money, distributed largesse to the poor (or soughtrelief, if they were poor), lived virtually every facet of their daily lives, and died” (Cox 2000:11). Secondly, there was a strong impact from the intellectual and psychological point ofview, which led, among other things, to the secularization of the English drama, in general,and of the stage devils, in particular (Cox 2000: 11). According to Sommerville, “the devil is as much a part of the realm of the supernaturalas is God. The secular or profane realm contains only everyday beings, not those remarkablefor their diabolical character” (qtd. in Cox 2000: 11). Therefore, if, in the Renaissance post-Reformation period, the devil was considered as not belonging to the supernatural, but beingmerely superhuman, in the pre-Reformation period, he was part of the sacred outlook, just asGod was, and he was considered the opposite of God, accounting for everything that waswrong, not only in terms of morality and religion, but also with regard to “sickness, death,accidents, crop failure or social conflict” (Cox 2000: 11). So, the major purpose of religion inpeople’s life was to teach them how “to reject and defeat the devil” (Cox 2000: 11), forpeople generally believed that everyone was due to meet the devil throughout their lives,sometimes without even knowing it. The doctrine of the original sin stated that newborns belonged to the devil and that,through baptism, the devil could be expelled and the baby reclaimed for Christ. The devil waslooked upon as God’s “cosmic and personal enemy”, the source of “childhood illness,accidents, death, and deformity” (Cox 2000: 12). The confrontation with the devil at the moment of baptism was to repeat at the end ofone’s life, on the deathbed, a recurrent belief especially in the late Middle Ages. The concernwith death was thus evident in the thriving of the ars moriendi, the dance of death, and in theinterest people took in purgatory and indulgences. The devil was pictured in manyillustrations as being present at the deathbed and, as Eamon Duffy points out, these pictureswere meant to portray the deathbed as “the centre of an epic struggle for the soul of theChristian, in which the Devil bent all his strength to turn the soul from Christ and His cross toself-loathing or self-reliance” (qtd. in Cox 2000: 12). In order to be prepared to face the devilon the deathbed, people had to make material donations for which they received prayersevery Sunday, no matter how small the contribution. In this way, no one was deprived of theopportunity to prepare for what was to come at the moment of death. Moreover, liturgy – which played an important role in people’s everyday life – did notonly provide spiritual comfort, but also shaped the way people regarded material life basedon ritual experience that encompassed life, death, and wellbeing. The most important part ofthe liturgical year was the period between Advent and Easter, which included Ascension,Whitsunday, and Corpus Christ. During this period of time, “a sequence of feast dayscommemorated the life, passion, resurrection, and ascension of Christ, which were definitelyefficacious in the cosmic defeat of Satan” (Cox 2000: 14). The series of Christocentric feastsactually recreated “the cosmic victory of Christ over Satan in innumerable ways” (Cox 2000:15). One of these feasts, for example, was Candlemas, celebrated on February 2, which“commemorated the purification of Mary and the presentation of the infant Jesus in thetemple” (Cox 2000: 15). The name of this celebration comes from the fact that theworshippers carried candles in a procession and received blessings from the priest, aftermaking a financial contribution as well. There were, of course, non-Christocentric feasts which helped people oppose evil. Asan example, “on All Souls’ eve, the parish bells rang till midnight, and consecrated candleswere burned in windows to ward off demonic power” (Cox 2000: 16). According to Duffy,most of the stories that surround these feasts involve saints and they recall the power that Godhas over demons: “St. Mary Magdalen, who had seven devils exorcised from her by Jesus; St.

Agnes who intervened for the life of a prefect’s son who had been strangled by demons; St.Margaret, who was swallowed by the devil in the form of a dragon, which she exploded bymaking the sign of the cross” (qtd. in Cox 2000: 16). Stage devils were related to the devil of the traditional religion but not necessarilyreducible to the devil of theology. Stage devils also acquired a social function and weremeant to embody communal values, illustrating the society of the late Middle-Ages rathersatirically. In the light of social unrest (peasants’ uprisings), certain playwrights came to usethe devil to illustrate the fact that the threat to society did not actually come from the lowerclasses, but from the crown and the aristocracy, even from members of the ecclesiastical elite.Later on, however, devils would be identified with commoners only. As John Cox remarks,This development, however, is a product of increasing competition between commercial actingcompanies and of changing patterns of dramatic authorship. Ironically, the association of stagedevils with the lower class, attributed (..) to repressive Christianity, actually came about onlyafter plays had become secularized and traditional oppositional thinking made less impact ontheir dramaturgy. (Cox 2000: 18) Christopher Marlowe is probably the first playwright to use devils as characters on theRenaissance commercial stage in The Tragical History of the Life and Death of DoctorFaustus, in order to portray the secularization of English life caused by the Reformation. Theambiguity of Marlowe’s life is well captured in the motto “Quod me nutruit me destruit”(“What nourishes me destroys me”) and, likewise, his heroes are, as Harry Levin puts it,“overreachers”, meaning that they are aggressively competitive, even if their competitivenessis never rewarded with success (in Cox 2000: 110). This implicitly applies to Faustus who,because of his ambition, makes a deal with the Devil in order to gain power throughknowledge. He ends up destroyed by that which nourished him, which has a great impact onthe world of Marlowe’s play and distinguishes his devils from any of the devils on theEnglish stage before him. Marlowe borrows from the religious tradition and acknowledges it,especially in writing the character of Lucifer. Traditionally, Lucifer was believed to havefallen because of his exceeding ambition and Marlowe incorporates that in one of theexchanges between Faustus and Mephostophilis (Cox 2000: 110):Faustus. Was not that Lucifer an angel once?Mephostophilis. Yes, Faustus, and most dearly loved of God.Faustus. How comes it then that he is prince of devils?Mephostophilis. O, by aspiring pride and insolence,For which God threw him from the face of heaven. (I.1.67-71) What makes Marlowe’s devil different is the fact that, although he is supposed todeceive people and convince them to fall into sin, Mephostophilis actually tries to send awarning to Faustus of what will come once he signs his soul away, albeit in a very subtlemanner:Faustus. And what are you that live with Lucifer?Mephostophilis. Unhappy spirits that fell with Lucifer,Conspir’d against our God with Lucifer,And are for ever damn’d with Lucifer.Faustus. Where are you damn’d?Mephostophilis. In hell.

Faustus. How comes it then that thou art out of hell? Mephostophilis. Why, this is hell, nor am I out of it. Think’st thou that I, who saw the face of God And tasted the eternal joys of heaven, Am not tormented with ten thousand hells In being depriv’d of everlasting bliss? O, Faustus, leave these frivolous demands, Which strike a terror to my fainting soul. (I.3.72-84) Mephostophilis’s words, however, can be understood in two ways: they could eitherbe a warning, or they could actually be an incentive to make Faustus choose the side of thedevils, working on the principle of reverse psychology (Cox 2000: 118), because as it can beseen later on, despite Mephostophilis’s constant descriptions of hell, Faustus still chooses tobe completely ignorant, his ambition and desire for power outweighing by far any concernwith what hell might be like and what his fate might be after the termination of his contract: Faustus. (…) Think’st thou that Faustus is so fond to imagine That after this life there is any pain? No, these are trifles and mere old wives’ tales. Mephostophilis. But I am an instance to prove the contrary, For I tell thee I am damn’d and now in hell. Faustus. Nay, and this be hell, I’ll willingly be damn’n: What, sleeping, eating, walking, and disputing! (I.5.134-140) If Faustus has any second thoughts about signing the contract, they are dissipated afterhis witnessing a number of shows put on by devils summoned by Mephostophilis himself,who is still trying to convince Faustus to sign his soul away, his previous warnings left aside. Faustus. Speak Mephostophilis: what means this show? Mephostophilis. Nothing, Faustus, but to delight thy mind, And let thee see what magic can perform. Faustus. But may I raise such spirits when I please? Mephostophilis. Ay, Faustus, and do greater things than these. (II.1.83-87) That may account for the feeling of ambiguity that shrouds Mephostophilis’scharacter. Although at first he tries to give subtle warnings, that might as well be meant totempt Faustus, Mephostophilis then endeavours to impress Faustus by showing him thethings he could do with the power that could be granted to him if he chose to seal the bargain.“The constant presence of devilish ‘show’ keeps Faustus thinking he is participating in anillusion, but leaves him unable to understand the actual significance it hides” (Woods 2013:229). In contrast to Ben Jonson’s devil character Pug, who appears in the play The Devil isand Ass, Mephostophilis does not come to the world of the humans to serve Faustus, butbecause he is looking forward to obtaining Faustus’s soul, actually dominating the latter. Heuses various methods to convince Faustus to sign the deal, threatening him with the torturesthat await him in hell and summoning devils to put on shows for him and giving him a tasteof the great things he could accomplish with magic, but never resorting to physical pain,which would not be effective in persuading Faustus (Cox 2000: 117). Mephostophilis evensummons the Seven Deadly Sins, whom Faustus looks on with interest rather than fear.

Pug, on the other hand, is the image of a devil who, sent out into the unknown, wickedworld ends up being completely ignored and mocked at by humans, irrelevant to them. In fact,man proves to be even worse than the devil and Pug becomes a rather comical character inhis inability to live up to the traditional expectations of the devil. Even Satan recognises atsome point that the world has changed, marginalising him (McEvoy 2008: 142): “This is notthat will do, they are other things/ That are receiv’d now upon Earth, for Vices;/ Stranger andnewer: and chang’d every hour.” (I.1.100-102) Once he arrives among humans, Pug has to take a ready-made body, that of a robberwho had been hanged, and must serve the first man he meets, staying with him until midnight.Meeting Fitz-Dottrel, Pug tells him that he was sent by Satan, but the former does not believehim and quickly dismisses him, therefore once again highlighting Pug’s status as a comicaldevil, who is not taken seriously even by someone who had been trying for a long time tosummon devils. Fitz-Dottrel simply tells Pug that he had interrupted his meditation: Pug. Sir, I shall put your worship to no charge, More than my meat, and that but very little, I’ll serve you for your love. Fitz-Dottrel. Ha! without wages? I’ll hearken o’that ear, were I at leasure. But now, I’m busie. ‘Prythe, friend forbear me, And’ thou hast been a Devil, I should say Somewhat more to thee. Thou dost hinder, now, My meditations. Pug. Sir, I am a Devil. Fitz-Dottrel. How! Pug. A true Devil, sir. Fitz-Dottrel. Nay, now, you lie. (I.3.18-27) Another reason why Fitz-Dotrrel won’t believe that Pug is actually a devil is that hisappearance does not resemble the traditional image of a devil, which Pug calls “a popularerror”: Fitz-Dottrel. I look’d o’ your feet, afore, you cannot cozen me, Your shoo’s not cloven, Sir, you are whole hoof’d. He views his feet again. Pug. Sir, that’s a popular error, deceives many. (I.3.30-32) Unlike Mephostophilis, whose aim is to tempt Faustus and make him sign his soulaway, thus being a rather genuine devilish figure, Pug ends up being a servant to Fitz-Dottreland his wife. Fitz-Dottrel asks him to spy on his wife (especially after she has been courted inpublic by the gallant Wittipol) and make sure she does not spend her time with anyone, whichPug eventually admits to Mistress Fitz-Dottrel. Yet, to Mistress Fitz-Dottrel’s surprise, hedeclares himself her “slave” and “the servant of her secrets:” Pug. Mistris, it is, but first, let me assure The Excellence of Mistresses, I am, Although my Master’s Man, my Mistris Slave. The Servant of her secrets, and sweet turns, And know, what fitly will conduce to either. (II.2.34-38)

Pug declares that he is eager to help Mistress Fitz-Dottrel escape the oppression of “theAss” that is her husband, and allow her to live a life full of entertainment in the company ofthe friends she might choose, further declaring his love: Pug. Dear delicate Mistris, I am your Slave, Your little Worm, that loves you: your fine Monkey; Your Dog, your Jack, your Pug, that longs to be Stil’d o’ your Pleasures. (II.2.126-129) Thus, Pug is actually trying to make his master a cuckold, this being his first ‘feat’worthy of a devil in the human world. But it eventually backfires and Pug ends up doingmore good than evil – all his attempts at encouraging sin fail, mostly due to the fact that“Jacobean London has become so sophisticated and ingenious in its vices that it goes farbeyond anything hell and Satan can offer” (Dutton 2006: 67). In the aftermath of the goodbeating that Fitz-Dottrel gives him for having tried to seduce his wife, Pug develops genuinefear of Fitz-Dottrel (as other scenes of the play show), thus displaying a characteristic that isnot attributed to devils. In the end, Pug understands that Satan was right, that mankind has become even worsethan the devils and that he was surely no match for what was out there. He ends up pleadingto return to Hell, “for Hell is but a grammar school to London’s university of vice” (van denBerg 2001: 9). To conclude, Mephostophilis and Pug are two opposite devils. Obviously inspired bythe image of the devil in the English medieval culture, the former stops at nothing to makeFaustus sign the pact by which he sells his soul for twenty-four years of absolute knowledge,ignoring that he would have to pay the price of an eternity to hell. More explicitly the productof a cultural environment affected by secularization, the latter is ignored by humans, treatedwith indifference and even stoops as low as being afraid of man, who has become even morecorrupted than the devil himself.ReferencesCox, J. D. (2000) The Devil and the Sacred in English Drama, 1350-1642. Cambridge: Cambridge University PressDutton, R. (2001) “Jonson’s satiric styles”. In Harp, R. and Stewart, S. (eds.), The Cambridge Companion to Ben Jonson. Cambridge: Cambridge University Press, 58-71Jonson, B. (1905) The Devil Is an Ass, edited with introduction, notes and glossary by W. Savage Johnson. New York: Henry Holt and CompanyMarlowe, C. (2005) Doctor Faustus, edited by J. D. Jump. London and New York: RoutledgeMcEvoy, S. (2008) Ben Jonson, Renaissance Dramatist. Edinburgh: Edinburgh University Press LtdVan den Berg, Sara (2001) “True relation: the life and career of Ben Jonson”. In Harp, R. and Stewart, S. (eds.), The Cambridge Companion to Ben Jonson. Cambridge: Cambridge University Press, 1-14Woods, G. (2013) “Marlowe and Religion”. In Bartels, E. C. and Smith, E. (eds.), Christopher Marlowe in Context. Cambridge: Cambridge University Press, 222-231 Ana-Maria Iftimie

Pronumele demonstrativ1. ASPECTE DEFINITORII „Pronumele demonstrativ înlocuiește numele unui obiect, deosebindu-l totodată de alteobiecte prin indicarea apropierii sau depărtării lui în spațiu sau în timp, a identității saudiferențierii față de alte obiecte.”1 1.1 Subtipuri semantice:Limba română cunoaște patru subtipuri semantice de pronume demonstrativ: Pronumele demonstrative de apropiere: evocă în discurs o entitate percepută de locutor ca aflată în imediata proximitate spațio-temporală sau discursivă și/sau în actualitatea sa cognitivă (ex: acesta,aceasta; Dă-mi asta de pe pat!) Pronumele demonstrative de depărtare: evocă în discurs o entitate percepută de locutor ca aflată la relativă distanță spațio-temporală sau discursivă și/sau în nonactualitatea sa cognitivă (ex: acela,aceea; Aceea cu bluză albă e sora mea.) Pronumele demonstrative de identitate: evocă o entitate percepută de locutor ca identică cu ea însăși în momente diferite sau cu o altă entitate aflată pe aceleași coordonate spațio-temporale, discursive și/sau cognitive cu prima (ex: același,aceeași; Părerea mea e aceeași.) Pronumele demonstrative de diferențiere: evocă o entitate percepută de locutor ca diferită de o altă entitate aflată pe aceleași coordonate spațio-temporale, discursive și/sau cognitive cu prima (ex: celălalt,cealaltă; L-aș vrea pe celălalt, asta nu-mi place!)2 1.2 Subtipuri sintactice: Limba română cunoaște două subtipuri sintactice de pronume demonstrativ: Pronume demonstrative independente, a căror ocurență nu este condiționată de coprezența unei determinări sintactice obligatorii. Acestea cunosc subtipurile semantice prezentate la 1.1.1 Gramatica limbii române, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966, pag. 1672 Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, Editura Academiei Române,București, 2005, pag. 241-242

 Pronume demonstrative semiindependente (cel, al), a căror ocurență este condiționată de coprezența unei determinări sintactice obligatorii; etimologic, se înrudesc cu demonstrativele de depărtare față de care sunt parțial (cel) sau total (al) desemantizate.32. FLEXIUNEA PRONUMELUI DEMONSTRATIV A. Pronume demonstrative independente „Pronumele și adjectivele pronominale demonstrative marchează opozițiile gramaticalede gen, număr, caz prin desinențe, flexiune în interiorul formei compuse și alternanțefonetice, analog la diversele subtipuri semantice. Flexiunea demonstrativelor este regulată.” 2.1 Pronumele demonstrativ de apropiereFormele etimologic compuse: CAZ MASCULIN FEMININ SINGULAR PLURAL SINGULAR PLURAL acesta aceștiaN=Ac aceasta acesteaG=D acestuia acestora acesteia acestora Structura formelor este următoarea: rădăcină (acest) + desinență (care marchează solidarinformația de gen, număr, caz: Ø/ -i/ -e/ -ui/ -ei/ -or) + particula invariabilă - a. Alternanțelefonetice sunt st/șt în vecinătatea lui - i; e/ea la forma de feminin singular.Formele etimologic simple: CAZ MASCULIN FEMININ SINGULAR PLURAL SINGULAR PLURAL ăsta ăștiaN=Ac ăstuia ăstora asta asteaG=D asteia ăstora3 Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, Editura Academiei Române,București, 2005, pag. 242

2.2 Pronumele demonstrativ de depărtareFormele etimologic compuse: CAZ MASCULIN FEMININ SINGULAR PLURAL SINGULAR PLURALN=Ac acela aceia aceea aceleaG=D aceluia acelora aceleia acelora Structura formelor este următoarea: rădăcină (acel) + desinență (care marcheazăsolidar informația de gen, număr, caz: Ø/ -i/ -e/ -ui/ -ei/-or) + particula invariabilă -a.Alternanțele fonetice posibile sunt -l/ -Ø în vecinătatea lui -i semivocalic și -l/ -Ø la forma defiminin singular.Formele etimologic simple: CAZ MASCULIN FEMININ SINGULAR PLURAL SINGULAR PLURAL ăla ăiaN=Ac ăluia ălora aia aleaG=D ăleia ălora2.3. Pronumele demonstrativ de indentitate CAZ MASCULIN FEMININN=Ac SINGULAR PLURAL SINGULAR PLURALG=D același aceiași aceeași aceleași aceluiași acelorași aceleiași acelorași

Pronumele demonstrativ de indentitate este compus din pronumele demonstrativ dedepărtare acela + și invariabil. Are flexiune internă, marcând categoriile gramaticale îninteriorul compusului la primul dintre elementele componente (cu forme indentice, cu celeale pronumelui demonstrativ de depărtare).2.4. Pronumele demonstrativ de diferențiere CAZ MASCULIN FEMININN=Ac SINGULAR PLURAL SINGULAR PLURALG=D celălalt ceilalți cealaltă celelalte celuilalt celorlalți celeilalte celorlalte Pronumele demonstrativ de diferențiere este compus din pronumele demonstrativ dedepărtare aferezat (a)cel(a) și adjectivul pronominal nehotărât alalt.4 B. Pronumele demonstrativ semiindependent CEL, CEA, CEI, CELE „Pronumele semiindependent funcționeză ca deictic, procurându-și referința dinsituația de comunicare (Cel verde este mai agreabil.) sau ca anaforic, procurându-și referințade la un antecedent existent în propoziție (Pe masă sunt două creioane. Cel ascuțit este maibun.).”5 Cel poate fi pronume demonstrativ, articol demonstrativ sau adjectiv pronominaldemonstrativ:6  Pronume demonstrativ: Cel de acolo este fratele meu.  Articol demonstrativ (care leagă un adjectiv sau un numeral de un substantiv, dar acesta poate apărea și fără substantiv în structură): Fata cea insteață a luat premiul întâi.  Adjectiv pronominal demonstrativ: Cel munte este pietros.4 Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, Editura Academiei Române,București, 2005, pag. 243-245; pag. 2485 Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, Editura Academiei Române,București, 2005, pag. 2456 Anton Loredana-Liliana, Morfologia Limbii Române, Repere Teoretice și Practice, Editura Zigotto, Galați,2006, pag. 157

Cel mai poate fi pronume semiindependent, formant în structura formelor oblice alenumeralelor ordinale și formant în structura superlativului relativ:7  Pronume semiindependent: Vreau pixul colorat. > Îl vreau pe cel colorat. Observație! „Cu rol individualizator și emfatic, cel intră și în secvența fixă a unor nume proprii vechi: Ștefa cel Mare, Mircea cel Bătrân, Radu cel Frumos.”  Formant în structura formelor oblice ale numeralelor ordinale: Cel (Celui dintâi îi trebuie o carte.)  Formant în structura superlativului relative: Cel mai bine este să mergem la mare.Observație! „Din formele cu înțeles neutru împreună cu unele prepoziții au luat nașterelocuțiuni adverbiale: afară de aceasta, pe lângă aceasta, cu toate acestea, de aceea, pentruaceea, etc. Expresii: ca acela, ca aceea, au valoare superlativă: Vreau un inel ca acela.”8Observație! „Nu folosiți construcții ca: Vreau o haină dintr-aceasta! (greșit)/Corect e: Vreauo haină dintr-acestea!”9Atenție! Aspecte normative: Cele mai frecvente greșeli privind demonstrativul sunturmătoarele:10 1) Confuzii de pronunțare și de grafie (explicabile prin pronunțarea asemănătoare sau identică): celălant, celantă (corect: celălalt, cealaltă), aceeași băieți (corect: aceiași băieți), părerea mea este aceiași (corect: părerea mea este aceeași); 2) Construcții anacolutice: celor care/ acelora care le-am dat bani, să recunoască (corect: cei cărora/aceia cărora le-am dat bani, să recunoască); 3) Dezacorduri în caz: băiatului ăsta/acesta (corect: băiatului ăstuia/acestuia), fetelor astea (corect: fetelor ăstora).3. FUNCȚIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI DEMONSTRATIV11Pronumele demonstrativ ține locul unui substantiv și are funcțiile sintactice alesubstantivului:Subiect: Acela este prietenul meu.Nume predicativ: Reușita a fost mulțumită acelora.Atribut apozițional: L-am văzut pe Ion, pe acesta, în piață.7 Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti Academia Română, Institutul deLingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti, Editura Academiei Române, București, 2005, pag. 2468 Anton Loredana-Liliana, Morfologia Limbii Române, Repere Teoretice și Practice, Editura Zigotto, Galați,2006, pag. 729 Anton Loredana-Liliana, Morfologia Limbii Române, Repere Teoretice și Practice, Editura Zigotto, Galați,2006, pag. 7210 Gabriela Pană Dindelegan , Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, EdituraUnivers Enciclopedic Gold, București, 2016, pag. 14211 Anton Loredana-Liliana , Morfologia Limbii Române, Repere Teoretice și Practice, Editura Zigotto, Galați,2006, pag. 75

Atribut pronominal genitival: Cadourile acelora sunt scumpe.Atribut pronominal prepozițional: Lupta împotriva aceluia a fost un succes.Complement direct: I-am refuzat pe aceia.Complement indirect: I-am oferit bijuterii aceleia.Complement circumstanțial de agent: A fost mustrat de acesta.Complement circumstanțial de mod: Ei au muncit ca și aceia.Complement circumstanțial de loc: A locuit la aceasta.Complement circumstanțial de timp: A ajuns o dată cu celelalte.Complement circumstanțial de cauză: Din cauza aceleia am pierdut.Complement circumstanțial de scop: Muncește din greu pentru aceasta.Complement circumstanțial condițional: În locul aceluia, aș fi mâncat tot.BibliografieGramatica limbii române, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, Editura Academiei Române, București, 2005Morfologia Limbii Române, Repere Teoretice și Practice, Anton Loredana-Liliana, Editura Zigotto, Galați, 2006Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, coordonator: Dindelegan Gabriela Pană, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016 Emanuela-Elisabeth Călin

Inventatorul L’inventeurUn inventator sperase toată viața că va Un inventeur avait espéré toute la vie qu’ilreuși să extragă aurul conținut în apa de réussirait à extraire l’or contenu dans l’eaumare. Se străduise să-și conceapă aparate de mer. Il s’était efforcé de se concevoirsofisticate pentru a trata această materie des appareilles sophistiqués pour traiterprimă inepuizabilă, însă toate încercările cette matière prime intarissable, maislui eșuaseră. Degeaba îi spunea soția că a toutes ses tentatives avaient échoué. Enfăcut destule sacrificii și e mai bine să vain sa femme lui dirait qu’il avait faitrenunțe, pentru că nu va reuși niciodată; el assez de sacrifices et qu’il était mieux denu se lăsa deloc descurajat. Se gândea că renoncer parce qu’il ne réussirait jamais ;cel care va găsi acest secret, îi va sfida pe il ne se laissait pas accablé. Il pensait quetoți miliardarii, și el era convins că el îl va celui qui trouvera ce secret se moquera degăsi. Atunci va dovedi el că nu este un de tous les milliardaires et il était sûr quesimplu vânător de himere. sera-t-il qu’il le trouverait. Alors il prouverait qu’il n’était pas un simplePe patul de moarte, oricât de slăbit era, își chasseur des chimères.privea încă aparatul funcționând pe masade lucru și spera în continuare. Deodată, o Sur le lit mortel, malgré faible il fut, lerază de soare trecu prin perdele, și pulberi pauvre rêveur regardait encore l’appareilscânteietoare începură să joace în fața en fonctionnant sur l’établi et espérait sansochilor muribundului. Atunci, nemaifiind arrêt. Soudainement, un rayon de soleilîn stare să înțeleagă de unde cade această passa à travers les rideaux et de poussièresbogăție atât de mult așteptată, crezu că i s- scintillantes se mirent à danser devant lesa împlinit visul și strigă: yeux du moribond. Alors, n’étant plus en état de comprendre d’où vient cette - Uite, nevastă, aur! Și chiar mai richesse attendue tellement, il a cru quemult decât ți-am promis vreodată! Apoi, cu son rêve était accompli et il crie :brațele întinse spre șuvoaiele de beteală pecare le rostogoleau razele binecuvântate, - Regarde, ma femme, de l’or ! Etmuri fericit. bien plus de ce que je t’avais promis jamais. Puis, les bras entendus vers les flux de cliquant que les rayons bénis le sont roulés, il mourut heureux. Agnes-Gabriela Rusu Editor: Ana-Maria Iftimie

Ce înseamnă să-ţi planifici What does it mean to plan your career?cariera? Planning your career means a long andPlanificarea carierei este un proces de complex process that includes choosinglungă durată, care include alegerea unei an occupation, obtaining a job,ocupații, obținerea unui loc de muncă, advancing in your career, having thedezvoltarea în carieră, posibilitatea possibility to change careers and,schimbării carierelor și, eventual, eventually, retirement.pensionarea. Choosing your profession is a decisionAlegerea profesiei este o decizie care that has to come consciously: oncetrebuie făcută conștient: odată luată, o taken, such a decision will haveastfel de decizie va avea consecinţe consequences, some of themdintre cele mai neaşteptate: îți va unexpected. It will determine not only the way you evolve during your life,determina nu numai felul în care vei but also your income, your professionalevolua pe parcursul vieţii, dar şi delight and your chances of promotion.venitul, satisfacţia profesională şişansele de promovare. It is never too early to begin collecting information, experience you can use toNu este niciodată prea devreme pentru ground your professional alternatives.a începe adunarea unor date, a unor Your career represents the exercise ofexperienţe pe care să îți fundamentezi personal choice, and if you want toopţiunile profesionale. bring your career plan to life, you have to begin with self-evaluation and alsoCariera reprezintă exercițiul alegerii inform yourself about the external agents: your personality, attitudes andpersonale, iar pentru realizarea unui abilities acquired, occupationalplan de carieră trebuie început de la interests, knowledge and job market analysis.evaluarea propriei noastre persoane câtși informarea referitor la factoriiexterni: profilul de personalitate,atitudini și deprinderi dobândite,interesele ocupaționale, cunoștințe,analiza pieții etc. Alexandru-Andrei Orac

Ovidiu Ivancu, Vremea musonului: patru ani în India Aici îți începi fiecare zi fără să ai nici cel mai mic indiciu despre cum se va sfârși. E, desigur, înasta ceva periculos: e greu să rămâi lucid și organizat în mijlocul acestui Babilon care are, indiscutabil,fascinația lui. În India, în cele din urmă, totul se rezolvă. Câteodată, am senzația că nu trebuie să facaltceva decât să aștept ca lucrurile să se rezolve de la sine. Or, asta e extrem de periculos. Am cunoscutnon‐indieni, vecini, prieteni sau simpli cunoscuți pe care această încredere în capacitatea Universului de aconspira în favoarea lor i‐a transformat, lent, dar mă tem că și ireversibil, în oameni fără direcție, fărăpuncte cardinale. Ei văd în asta un soi de iluminare de sorginte spirituală și e chiar trist să vezi cum, zi dezi, își pierd capacitatea de a‐și organiza propria viață, de a fi riguroși, de a‐și duce proiectele până la capăt.Toți oamenii aceștia, atât de bucuroși la gândul că se află într‐un spațiu în care își pot delega orice tip deresponsabilitate, nu sunt de fapt decât niște biete vietăți prinse într‐o ingenioasă pânză de păianjen numităIndia. Nu am încercat să discut cu ei. În primul rând pentru că nu sunt convins că eu însumi sunt în afarapânzei de păianjen; sau, dacă sunt în afara ei, nu știu pentru câtă vreme voi mai putea rămâne acolo(interesantă alegere de cuvinte: acolo și nu aici!)… Mă gândesc că ceea ce scriu acum poate părea cititorului (deloc sau puțin familiarizat cu India)lipsit de sens. Dacă eu însumi aș citi aceste însemnări, cu mintea mea de mai bine de acum un an, nu așreuși să înțeleg în spatele acestor cuvinte decât un simplu exercițiu retoric. Cum să explic, deci?! Lipsa depresiuni exterioare și suspendarea a tot ceea ce erai obișnuit să definești ca fiind normal, toate astea temoleșesc îngrozitor aici. Senzația că nimănui nu‐i pasă dacă îți faci sau nu treaba, dacă porți aceeașipereche de șosete o săptămână, dacă te‐ai spălat sau nu pe dinți în ultimele 62 de ore, dacă mai trăiești sauai cine știe ce boală incurabilă, toate acestea, trăite zi de zi, secundă de secundă, te transformă într‐unindivid căruia nu‐i mai pasă de prea multe lucruri. Și, dacă ai ajuns în acest punct, Dumnezeu știe cum șidacă mai poți reface drumul înapoi spre punctul în car poți redeveni cel care ai fost înainte?! Personal, încerc să mă protejez printr‐un exercițiu permanent pe care îl practic cu din ce în ce maimare încăpățânare. E un experiment, dacă vreți. India e un miraj, un fel de Fata Morgana (în legendaoriginară italiană, ea e asociată și sirenelor)căreia nu trebuie să îi cedezi decât o singură dată și eștipierdut. Așa că, de fiecare dată când îmi place ceva anume la modul de a viețui în India și această plăceretinde să fie exacerbată, creând dependențe, îmi îndrept atenția către mizeria Indiei, către lipsa ei deînțelegere pentru tot ce înseamnă decență. În acele momente, mă retrag mental în afara Indiei și încerc săo privesc din nou cu ochii europeanului sosit pentru prima dată aici. Când fac asta, India, cu toatecontrastele și paradoxurile ei, devine imaginea în oglindă a unui adolescent superficial, arogant și bântuitde cultul personalității, iar ceea ce mă atrăsese cu câteva minute înainte devine banal, cel mult acceptabil.Până acum, experimentul meu nu a dat greș niciodată. India rămâne, astfel, în măsura în care omeneșteeste posibil, exterioară mie. Mă bucur de ceea ce‐mi oferă, fără a‐i ceda prea mult spațiu interior, acolounde ar avea – o știu cu siguranță – o putere de contaminare căreia mi‐ar fi imposibil să‐i rezist.

Ovidiu Ivancu, Monsoon Season: Four Years in India Here you start each and every day without having the smallest clue about how it would end.There is something dangerous about it, of course: it’s difficult to stay rational and organized in the middleof this Babylon which has got, undoubtedly, its own magic. In India, after all, everything can be solved.Sometimes I have the feeling that I shouldn’t do anything but wait for things to sort themselves out. Butthis is extremely dangerous. I have met non-Indians, neighbours, friends, or just acquaintances, whom thistrust in the ability of the Universe to conspire to their advantage has turned them, slowly, but irreversibly,I’m afraid, into people without direction, without cardinal points. They see in this some sort ofenlightenment of spiritual origin, and it’s quite sad seeing how, day by day, they lose their ability toorganize their own lives, to be meticulous, to finish off their tasks. All these people, remarkably happywith the thought of existing in a place where they can assign any type of responsibility to themselves, areactually nothing but feeble beings trapped in the ingenious spider web called India. I haven’t tried talkingto them. First of all, it’s because I am not convinced that I myself am outside the spider web; or, if I amoutside of it, I don’t know for how long I will be able to stay there (interesting choice of words: there andnot here!)… I am thinking that what I am writing right now could appear nonsensical to the reader (who mightbe very little familiarized - or not at all - with India). If I myself read these records, I wouldn’t be able tounderstand beyond these words anything but a simple rhetorical exercise with the mind I had more than ayear ago. Thus, how should I explain it? The lack of extrinsic pressures and postponement of everythingthat you used to define as normal, all these things terribly dishearten you. The feeling that nobody careswhether you do your job or not, whether you are wearing the same pair of socks for an entire week,whether you have brushed your teeth or not in the last 62 hours, whether you are still alive or suffer fromGod knows what incurable disease, all of these things, lived day by day, second by second, turn you intoan individual who doesn’t care about many things anymore. And, if you have reached this point, Godknows how and if you can return to the point in which you can go back to being the one you werebefore?! Personally, I am trying to protect myself through a permanent exercise, which I practice more andmore stubbornly. It’s an experiment, if you may. India is a mirage, some sort of Fata Morgana (in theoriginal Italian legend she is also associated with mermaids) to whom you only have to give in once andyou’re lost. Thus, every single time I like something about the way of living in India and this pleasuretends to be exaggerated, creating addiction, I turn my attention to the wretchedness of India, to its lack ofunderstanding of everything that means decency. In those moments, I mentally retreat to the outside ofIndia and I try to see it, once again, through the eyes of the European who has arrived here for the firsttime. When I do this, India, with all of its contrasts and paradoxes, becomes the mirrored image of asuperficial teenager, who is arrogant and haunted by the cult of personality, and whatever caught myattention a few minutes before, becomes trivial, acceptable at best. So far, my experiment has never failed.India remains, thus, as far as is humanly possible, exterior to me. I am content with what it’s offering me,without giving it too much room on the inside, where it would have – I know for sure – a power ofcorruption which would be impossible to resist. Ana-Maria Iftimie

The Legend of Azorel A long, long time ago, the town of Biziliac was governed by a dragon. His name wasAerling and he was the Senior of the town. You know, like the mayor, but with more connectionswith the royal family. As you might know, the dragons can take human form at will, like whenhe needed to attend official parties. At one of these parties, he met the daughter of the Senior ofthe neighbouring town, Latias. Her name was Karra, and she was a beautiful and young woman,who charmed the dragon lord with only a few words. They were happy, and then they married,and they tried to have children. But unfortunately, that's when the Fates decided that peoplebeing that happy and well off isn't their thing. Karra and Aerling had two beautiful children, but unfortunately, she didn't get to see themgrowing up, because she died when she gave birth to her daughter. That’s when the feud between Latias and Biziliac started. They accused Aerling ofpoisoning and killing their beloved Karra. And thus, all the collaboration between Biziliac andLatias ended. Aerling's children, a girl and a boy, Rafaella and Azorel grew up with scalescovering parts of their bodies as a testimony of their dragon nature, and with stories of theirmother's kindness and beauty. Azorel had their father's green hair, and Rafaella had theirmother's blue locks. They both shared their father's red eyes. They grew up surrounded by kindness and love, even if their father did not marry again. Hewas often helped by the servants of the Manor, or by his Guards' Chief wife, Aoi, and their littlegirl, Mizuki. While the children of the dragon Senior were trained in law, diplomacy and trading,Mizuki started training with her father and with the other knights. They were best friends, alwaysloyal and protecting each other. At some point, when Aerling deemed his children worthy andready to take the seat of the town, he retired, flying back to the colony where he was born,promising to visit during the next summer. Mizuki's father retired too, along with her mother,leaving her as the acting Guard Chief of the Seniors. Azorel and Rafaella ruled Biziliac in peace, always kept safe by Mizuki and her guards.Until one day, when at a ball, held by the half-dragon siblings, the ruler of the Latias, Gribald,Karra's father, came with his granddaughter, offering her hand in marriage to Azorel, as a treatyof peace. She was the daughter of Karra's younger sister, who died of fever.

After conferring with his sister and Mizuki, he decided that he should marry Gribald'sgranddaughter, Mara, and end the feud between the towns. So they married, and Azorel movedwith Mara in Latias, leaving Rafaella the Senior of Biziliac. Even though her brother seemedhappy, Rafaella wasn't sure about the decision. Something was nagging her, deep down. Eversince they were born, Rafaella and Azorel had this sixth sense, that told them when the other wasin danger. It was only a feeling, but it was enough for Rafaella to feel uncomfortable. The problem was that even if Mara was happy with Azorel, because he was quite ahandsome and happy man, Gribald never wanted that marriage. For him, it was a meredistraction, while he was preparing to kill Azorel and take revenge on what he thought of beinghis daughter's murder. Killing Azorel would weaken his sister, and he could ambush and kill her. He thought that if his daughter wouldn't have had to marry that monster and give birth to hisoffsprings, she would've been alive. Taking the lives of Aerling's children seemed like the bestway to make it even. They would have both lost someone dear to them. So he acquired thisobsidian dagger, which was one of the few weapons that could kill a dragon, and in the samenight, when everyone was sleeping peacefully, he crept in the chamber of the newly marriedcouple, and plunged the dagger straight in Azorel's heart. The boy didn't even have a chance tostruggle against it. The obsidian dagger was also coated in poison, so Gribald could've been surethat Azorel would be gone for good. He made haste, and quietly ordered his best battalion ofmen to gather up because he wanted to go and attack Biziliac and finish the job. Rafaella's chest constricted exactly when Azorel's soul left his body, and she knew. Sheknew that she was now alone, with her father away, and with no quick way of sending him word,and without no brother. She quickly called Mizuki, who was devastated by the news. Azorel washer best friend and her spare partner since forever! There was no way he was gone! One day after, the troops of Latias charged in Biziliac, forcing Mizuki's troops to flee backto the centre of the town, hasting to make a strategy. Gribald was leading the attack, confidentand sure of his win. It would be like killing two birds with a stone: killing the offspring of thedragon and taking over Biziliac. Mizuki and Rafaella were running to the front of the people,encouraging them to stand their ground. The fight was tremendous, and there were casualties on both sides. Yet, when the battle died down, Rafaella viciously was still tearing people apart. She couldn't turn into a dragon like her brother or her father, but her arms were growing bigger, with sharp, deadly claws at their end. When she found Gribald, she plunged her claws in his chest, pulling his heart out. Mara came riding only after the battle died. She realised too late the plans of his grandfather, but she came to make amends. After she talked to Rafaella and the two of them decided to make peace between the two towns. Ionela Bartoli-Corciovei

Decablat Un inel de metal argintiu cu bordurile late, pe care se pot vedea cîteva încrustraţii deneînţeles. Cei bătrâni încă mai poartă Semnul acesta. În mijloc, un orificiu îngust, asemenipâlniei urechii, cu o bandă metalică ce duce înăuntru, spre cortex. Bunica este una dintre cei cutâmpla astfel împodobită. Ieri, Semnul i s-a infectat şi dinlăuntrul orificiului a început să curgăpuroi. O cascadă molcomă, aurie, desenând un pârâu nesigur printre ridurile feţei. Bunica gemeaîncetişor, spărgea între pleoape cîteva lacrimi şi înghiţea în sec, în timp ce mama îi oblojeaSemnul cu ceai de ierburi uscate. Stăm pe o insulă. Bunicul spune că am venit aici când el era copil, înfruntând valurile cu obarcă făcută din sticle de plastic. Am venit, adică el, alături de Jen, Terry, Adi, Magy şi Sandra.Pe bunicu' îl cheamă Paul. Asta-i prima lecţie de istorie. E primul lucru pe care îl învaţă oricecopil, în amfiteatrul din mijlocul insulei. Mult mai tîrziu, înveţi cum să foloseşti sistemul deecranare care ne fereşte, zice bunicu, de furia Maşinii. Mă rog, aşa spune el, însă mami şi tati nuprea îl iau în serios. Ei vor să facă o barcă din trunchiurile palmierilor de pe plajă, cu care săplece de aici. Seara, în jurul focului, ies certuri lungi care nu se încheie decât târziu, în noapte. Încolibă, mami şi tati continuă să şuşotească până când soarele iese din ocean şi se face dimineaţă. Mami şi tati, aidoma celor de vârsta lor, nu au inelul pe tâmplă. Dar Semnul este acolo. Ca oscorbură ori ca o gaură de şarpe. Ca o ureche fără pavilion. O ureche care nu aude nimic. Dintretoţi, numai eu nu am Semnul. Bunicul e mândru de mine şi, din cei douăzecişiopt de copii, pemine mă iubeşte cel mai mult. El spune că atunci când toţi cei de pe insulă vor fi ca mine, se vada semnalul de recâştigare a lumii. Eu nu prea înţeleg ce zice bunicul. Imi spune 'tigrule, tu eştiprimul mare luptător. Noi am reuşit să fugim de Maşină, tu vei reuşi să o înfrângi'. Tot buniculmi-a dat o carte, 'Codul Ican', pe care să o citesc când voi fi mare. Zice să fac ce scrie acolo şinumele meu va fi legat de începutul unei noi ere. Bunicul e un pic huchit. Cînd nu e de faţă, toţi râd de el, ori îl înjură printre dinţi. Dacă nu arfi Jen, Terry şi Magy, nu ştiu ce s-ar alege de bietul om. Îl înţeleg pe bunicul pentru că şi eu sunt, într-un fel, asemeni lui. Dacă mă prind singur,copiii mai mari mă înghiontesc şi mă apasă cu degetele pe tâmplă până încep să plâng.'Netedule', îmi spun, 'Vino să-ţi facem o gaură-n cap, 'ţi-ar capu' să-ţi fie de cap!' Alteori mălovesc cu picioarele ori aruncă după mine cu pietre, când mă zăresc pe plajă, unde mă duc dupăcrabi şi stele de mare. Ca să scap de ei, mă refugiez dincolo de stânci, în nordul insulei, în zonaneecranată, unde nu mă pot ajunge pentru că au Semnul şi le-ar bubui capul de durere. Uneorimă întreb cum a reuşit să vină bunicul, trecând oceanul, dar el zice că e scris totul în 'CodulIcan'. Cartea e groasă, scrisă de mână, şi are multe scheme şi hărţi. La sfârşit este desenată şiinsula. Mare, pe două pagini pătate de unsoare. Plaja, Dealul lui Jen, cimitirul, stâncile şi peşteradin zona neecranată, în care am intrat de dimineaţă.

În fundul peşterii, pereţii sunt zgrumţuroşi, şi colţuri mari, ascuţite, de piatră, împodobescburta întunecată a insulei. Ca nişte colţi ai unui animal nemaivăzut, înţepenit în calcar. Luminade afară aruncă umbre ciudate în interior şi colţii aceştia par a prinde viaţă, dansând pe pereţi. Ici- colo, băltoacele de pe jos reflectă câte o rază în tavan şi lumea pare de cleştar. Aş rămâne aici omie de ani şi n-aş mai şti de mami şi tati, de copiii cei răi, de Maşină şi de toate grozăviile pecare le aud noaptea, în timp ce mă prefac că dorm. O, sau m-aş întoarce cu Semnul pe tâmplă,aidoma tuturor celorlalţi, şi n-ar mai râde de mine, şi nu m-ar mai înghionti, şi m-ar lăsa să culeg,în linişte, steluţe de mare, ori chiar mi-ar da voie, poate, să mă joc cu ei, pe Dealul lui Jen. Firele de nisip de pe ghimpii de piatră ce mă înconjoară sclipesc, furând o rază rătăcită desoare şi îmi vine să râd de cât de prostuţ am fost până acum, crezând în tot ce spune bunicul. Of,uite, conturul colţului acesta de piatră e foarte tăios, îl strâng în mână - au! - o picătură de sângeplesneşte ochiul de apă de la picioarele mele. E întuneric în peşteră şi poate mami şi tati mă caută pe plajă. Îmi fixez tâmpla pe colţul destâncă şi parcă o aud pe sora mea însemnată cum cântă - ce mult aş vrea să se joace cu mine -mai clipesc de două ori, apoi capul se ridică şi izbeşte cu putere dintele peşterii. Dacă o să mădoară, voi şti că trebuie să plec repede de aici, din zona neecranată. Dar voi avea Semnul. Şicapul loveşte piatra, şi-i noapte, şi mor. * Textul face parte din volumul 'Nopţi albe, zile negre', Editura Tritonic, 2005 Marian Coman este laureatul mai multor premii naționale dedicate literaturii F&SF și alunui premiu al Convenției Europene de Science-Fiction. A publicat volumele ”Nopți albe, zilenegre”, ”Testamentul de ciocolată”, ”Teoria flegmei. Apel la mitocănie”, ”Fingers and otherfantastic stories” și ”Haiganu. Fluviul Șoaptelor”, iar povestirile sale au fost incluse înnumeroase antologii. În prezent este unul dintre scenariștii revistei de benzi desenate ”HAC!” ”Haiganu. Furia Oarbă”, al doilea roman dintr-o trilogie fantasy, va fi lansat în luna mai, laBucurești, în cadrul East European Comic Con. Află mai multe despre Marian Coman pe www.mariancoman.com Marian Coman

Jurnalul unei umbre Ce înseamnă să fii energic! De pildă astăzi te gândești să dai foc lumii dar îți dai seamacă ai arde odată cu ea și te răzgândești. Zorile- un prilej de curiozități anulate chiar înainte să legândești pe de-a-ntregul. Înseamnă că vrei să fii aplaudat cu modestie, stând sub pătură, indecis,tremurând de emoție când auzi pașii vecinilor de mai sus: “Poate se pregătesc să mă viziteze”,“poate cineva se pregătește să mă viziteze”. Încăperea trepidează: te vei ridica în curând și veiputea să te înclini respectuos icoanei tale, desenând cu degetele corect împreunate o cruce uriașăcare să te vindece de tot „deochiul”. Te așezi la fereastră pentru câteva secunde și aprizându-ți oțigară tragi nervos draperia. Da, erau dintr-aceia care ridică indiscret privirea fără prea multesemne de nervozitate. Te-au ales dinainte și au vrut să treacă pe sub fereastra ta, au știutdintotdeauna că aveau să treacă pe acolo. Te-au “ochit” intrigați de nevoința ta sârguincioasă dea te ascunde. “Dar nici măcar nu m-am ascuns”, vei spune înciudat. Așa este, dar ai păcătuitîntreit. La Dumnezeu apărarea din oficiu nu este permisă iar diavolii te vor trăda. Tu și mândriata infectă veți fi judecați nemilos și aruncați din nou în peștera umilințelor. În grotele urâtmirositoare vei umbla gol, pipăind pereții în căutarea unui gând ricoșat. Le poți auzi cumfreamătă, ideile obscure ale păcătoșilor lovindu-se între ele și născând teroarea. Sub imperiulcorespondențelor, găsești că singurătatea ți-e mai ușoară știind că foarte aproape de tine, poatechiar lângă gleznele tale - metaforice bineînțeles, fiindcă anatomic vorbind ești anihilat- plângeun frate având același păcat ca și tine. Vagă consolare omenească! Atât de meschin să fii încât săte însuflețești când îți este refuzată orice îndreptățire de a fi extraordinar? Un adevăr dureros estecă nu suntem egali numai în viață ci chiar și după moarte. Nimic nu ne separă, nimic nu nerecunoaște durerea, rămânem goi și așteptăm la o coadă imensă să fim repartizați la mareleîntuneric. *** Nu mai e timp să înrăutățești lucrurile, nici să iubești, nici să urăști. Toate se opresc lajumătate, secționate de o insolită intervenție a sterilității. E o maladie care sugrumă viclean oricepornire sinceră de a continua. E un surghiun al tuturor realităților, o epidemie politicoasă care teîmpinge la disperare. Astăzi nu se mai poate urî, cel mult disprețui cu o intensitate care te face încele din urmă să-ți pierzi răbdarea. Ajungi să disprețuiești într-atât încât începi să-ți pui laîndoială propriul dispreț, iar în cele din urmă te oprești inflexibil asupra concluziei cădisprețuiești ca să nu fii primul disprețuit. Ca un câine cu viscerele tremurând de frică care seapropie de stăpânul cu ciomagul în mâini înfruntându-și prefigurarea morții, aproape bucuros cănu mai are unde să fugă. Atât de ușor își pleacă toți capul sub semnul unui destin diluat de vitezacu care se evaporă orice intensitate. Dacă ai putea să îți speli neajunsurile până te asiguri că apadevine limpede, ai deveni cu siguranță ceea ce ești: un somnambul care învață să doarmă fără să-și pună alarma, un obstinat care probează compatibilități din plictiseală, un nefericit care nu are

acces decât la profunzimea propriilor deziluzii. Prăvălit pe pat, cu ochii umflați de atâta întunericinfectat sub pleoape, ai dat frâu liber morții și ea a început a te mângâia duios pe creștet. Înpostura asta de animal agonic, cu fruntea lipită de tăblia rece a patului, ascuns de așternuturicredincioase, începe să te frământe gândul că ești un visător nedesăvârșit. Ce mântuire să îipromiți unui astfel de om, cu ce să îl ajuți să se înalțe când el își smucește amuzat scaunul de subpicioare în loc să urce scara virtuților? Cu ce vindeci un măscărici? Cum îmblânzești asemeneafiare rebegite de insomnii, cum îi împaci cu viața curmată, râzând? Nebunul își îmbrățișeazăzilnic singurătatea de rămas-bun, romanticul vânează coincidențe și se războiește cu un destin încare nu crede și eu mă ridic pe vârfuri ca să-i aplaud. N-am îndrăznit să-i întreb de ce uniioameni se chircesc să fie ei înșiși iar alții au mii de înfățișări și se simt confortabil în toate și dacătotuși aș muri acum s-ar întâmpla să moară numai unul din mine sau toți deodată? Semnulîntrebării a devenit inutil, la fel ca încercarea mea de a sta de vorbă cu oamenii. *** Îmi amintesc trăind toate conversațiile cu rimă. Zgomotelor pe care le aud le răspundmereu cu un “da” precipitat, aruncat fără grijă în vâltoarea unor sensuri străine. Vocilor care îmivorbesc le răspund cu zâmbet negândit, o depresiune malignă care imi provoacă riduri. Privirilorcare mă ating le reproșez grăbit că nu “mă privesc” chiar dacă îmi amintesc că mă înduioșează.Propunerile le resping, obsesiile le alung, viselor mă închin și oamenilor nu le iert nimic, nicichiar după ce i-am uitat. Pendulez între conștiența dureroasă a ridicolului prezent și străduința dea-l conserva viitorului pe care mi l-am ales și spre care navighez fără nicio cârmă. Sus, pe punte,în bătaia nervoasă a pânzelor nu stă nimeni. Plutesc și navighez spre zări fără mare, fără nisip,fără să întâlnesc niciun zenit ori miazănoapte. Până la mine, în cabină, pătrunde un miros de sareși de umezeală suspectă. Nu am curajul să privesc depărtările fiindcă mă copleșește măreția lor.Visele mele cresc ca niște tumori care mă sugrumă pe dinăntru. Până la urmă, cântăresc o mânăde ani cu totul, iar senzația că lumea s-a sfârșit înaintea mea mă îndeamnă să nu iau nimic înserios. Cu un zâmbet tâmp încă ascultam ce avea de spus și mă simțeam la fel de vinovat deabsența mea ca un scaun gol pe care nu avea de gând să stea nimeni. În spatele ei, un stol de cioria împânzit plopii și așteaptam frisonând de spaimă clipa în care va trebui să o privesc în ochi:„Ce trebuia să-i spun?” Nimic. I-am adus aminte că și ciorile țin doliu iar mirarea ei m-a cucerittăcând. Iulia Onofrei

Toamna Fluturii nu morToamna ca un val de umbre Nu mai sunt fluturi…Cugetul letal pătrunde, Aripi au rămas, arseFrunze cad în zboruri surde, Strivite de nori-Lovind golurile-n unde. Aripi în zbor mut.Toamna ca un țipăt piere, N-au mai rămas fluturiSângerînd în frunze grele, Poiana îi plîngeLăcrimând în ploi durere, Cu aripi de sîngeReci fiori crescuți sub piele. Pe sol fluturi nu mor.Toamna ca o rană-apasă E pînză pe norPeste clipa vieții arsă, Aripi și zborTremurând în vânturi nude Fluturi – sufleteȘi durând în zile ude. De dor..Toamna ca o moarte lasă Fluturii nu mor,Suflete străine-n ceață, Se transformă-n simțiriColectând zâmbete-n plasă, Te-nvie și dor..Lăsând inima de gheață. Fluturii nu mor.Toamna ca o pată neagră Nu mai sunt fluturiCaută seva să o soarbă, Doar simțiriLăsând natura tanagră, Pe aripi de norApa râurilor oarbă. Și zborul din interior..Toamna ca o toamnă vine, Alexandrina VlasMoartea viselor învie,Frunze cad cu sânge pline,Toamna e ca o sclavie.PetaleȚin petaleDe cristalÎn poala sufletului,Le voi aruncaPe râul cugetului,La răsărit.Când visulSe va trezi în urma mea,Să-mi țină tainăCristalele

Mereu am fost ghidată de gândul de a fi euînsămi, așa cum cred că mă cunosc, indiferent deceea ce văd alții în mine. Dar nu m-am mulțumitniciodată cu ceea ce fac, fiind urmărită de ideeacă pot mai mult și mai bine. De altfel, acestdeziderat m-a adus în fața debutului literar – unpas la care nu sperasem. Îmi amintesc și acumprima mea poezie. Era ceva legat de primăvară,de ziua mămicilor. Treptat însă mi-am schimbattema poeziilor, acestea devenind în mare partereci și sumbre, doar pentru că anotimpul careîmi dă energie, putere și inspirație pentu a scrieeste cel al frunzelor care cad. Sper mereu ca ceicare îmi citesc versurile să se regăsească printrerândurile acestora. – Alexandrina Vlas

THE MAGICIANSBased on: ‘The Magicians’ trilogy, by Lev GrossmanSeasons: 2 (currently airing, with 13 episodes per season)Company: SyfyRuntime: 40-50 mins/epStarring:  Jason Ralph (Quentin);  Olivia Taylor Dudley (Alice);  Hale Appleman (Eliot)  Summer Bishil (Margo)  Arjun Gupta (Penny)  Jade Tailor (Kady)  Stella Maeve (Julia) I’m pretty sure we can count on our fingers the trulygood book adaptations, for both TV and Cinema: Gameof Thrones holds the crown, Lord of the Rings and TheHobbit, The Book Thief, even Maze Runner, and also TheHunger Games (we are not talking about the PercyJackson movies, or Shadowhunters – my heart stillbleeds for those). The Magicians, though. It’s so good, because it’s real. The Magicians tells the story of Quentin Coldwater, who isaccepted at the college version of Hogwarts, Brakebills. Even if he has a rocky start, because henever knew about magic up to that point, he cleans up nice, learning more than some tricks,making friends and eventually fighting off the Big Bad Evil to save the world. But hey, it’s stillairing, so who knows what else can happen? Quentin (Joseph Ralph) is not the Chosen One we’d expect him to be, but a tri-dimensionalprotagonist, with the weight of the world so suddenly put on his shoulders; Alice (Olivia TaylorDudley) is not the shy nerd with glasses and a big brain, she is a knowledge seeker. Eliot (HaleAppleman) is not the flamboyant bi/gay token character, but a strong, stubborn, diplomacy-oriented Magician; Margo (Summer Bishil) is not the mindless bimbo we’d assume, but a strong,smart, independent woman, well-aware of her powers and her looks. Penny (Arjun Gupta) is not

just the stereotypical cynical a**hole, he is more often than not the brain of the team, alwaysthinking before acting; Kady (Jade Tailor) is the volcano of feelings, sometimes more destructivethan helpful, more than just a rebel with a heart of gold. Julia (Stella Maeve) is more than avictim of injustice, more than a reckless Magician, a pariah; she is a survivor. What’s so good about it, as I said, is the realness of it. Even though it’s an urban-fantasy TVshow, it deals with plenty of the current problems: drug abuse, depression, rape and abortion,gender equality and racism (‘We’re gonna hunt the White Lady? People like me get shot forsaying s**t like this!’ – Penny, played by a POC). It breaks any boundaries about sexuality andrules of relationships, featuring gay and bisexual characters, open relationships, threesomes andpolyamorous relationships. Not to mention that there are a bunch of pop culture references likeGame of Thrones, Hamilton – An American Musical, Les Miserables (the musical, of course) andK-Pop. However, as much as I’d love to sing praises to this show, thing I’m currently doing but shh,there are certain downsides to it. Brakebills doesn’t look as… grand as you’d expect. Magic isslightly weird, because it mixes arcane circles, moves with hands (like in Naruto, I swear) andincantations. Like, guys, just pick one, don’t be greedy. As for the characters, the only one thattruly pissed me off was Alice, who reminded me of a bunch of bad things and made me want tosmash her face through the screen. But alas, she isn’t there for me to like her, but to move theplot. I loved The Magicians from the moment I realized how well the characters are constructed,how real the problems are, even if mingled with magic, how wide the range of depicted emotionsis, and how easily to understand their decisions are, because they are just like us, young anddumb. I totally recommend this TV show for the YA readers, for anyone who wants a touch ofmagic in their lives, or need something that will keep them on the edge of their seat (themcliffhangers, man…). Ionela Bartoli-Corciovei Editori: Ana-Maria Iftimie, Mădălina Carp

Program De Scris Pentru Copii Inghetata 2017

PENNY DREADFULSeasons: 3 (completed)Company: SHOWTIMERuntime: 2014-2016Starring:  Eva Green (Vanessa Ives)  Timothy Dalton (Sir Malcolm Murray)  Josh Hartnett (Ethan Chandler)  Harry Treadaway (Victor Frankenstein)  Reeve Carney (Dorian Grey)The TV Show is based on a cheap popular serialliterature, with the same name, produced duringthe nineteenth century in the United States. Thesubject matter of these stories was typicallysensational, focusing on the exploits of detectives,criminals, or supernatural entities. I think you have pretty much figured from the title what this show is about: yes, it’s about some scary, bloody and supernatural stories brought together and transformed into an awesome TV Show that we, horror genre lovers, desired and dreamt about. For those who’ve watched Supernatural, don’t be too quick to judge because the storyline is way better and far more interesting. For those who haven’t, but drooled at Sleepy Hollow, well, Penny Dreadful is your show. Even if you are still fighting the decision whether to watch it or not, think of “The Last Samurai”, “Gladiator” and “007 Spectre” because these are only some of the movies written by John Logan, who also wrote Penny Dreadful.

I’m going to stop now with all this bragging and tell you about the show. So, there is a Victoriansetup in the dark and misty territory of London, where Sir Malcom Murray is looking for hisdaughter, Mina (yes, Mina, from Bram Stoker’s Dracula, it’s not just a name coincidence), withthe help of Vanessa Ives, who is some sort of witch, the American werewolf, Ethan Chandler andDr Victor Frankenstein (the guy who resurrects the dead and sews up corpses). Together, theyfight the evil that lies in the dark corners of the grey, wet and dirty 19th century London.As a short description of the characters, we have: Sir Malcom Murray, the hopeless father in pain,craving for his daughter’s safety and willing to sacrifice everything to save her; Vanessa Ives, thevery powerful, but not-aware-of-it witch with the sense of self sacrifice and the mistress of theDevil; Ethan Chandler, the secret American werewolf who is trying to forget the past and the factthat he is a cold blooded criminal and who wants to have a new life; Victor Frankenstein – we allknow this one, who is obsessed with resurrecting dead people, but this character is so wellshaped and very emotional, sensitive and innocent in a way, that you will love to follow duringthe show. I saved my favourite for last and that is Dorian Grey, THE masterpiece of OscarWilde; Dorian Grey, the immortal beauty of the high class society, the young, everlastinggentleman who has a nasty looking portrait capturing his mortal soul.With all that said, the downside of the show is the ultimate clichés: the same old story of thegood fighting the bad, the evil trying to conquer a certain lady and bring destruction and athousand years of darkness and suffering to the whole world.In closure, I just want to say, with all my good intentions and pure heart, that for me, a verydesperate lover of horror movies and horror stories and bloody tales about all sorts of unnaturalthings, that I loved, even adored, this TV Show and if you are looking for this kind of movies towatch, I totally recommend Penny Dreadful. You will be delighted and pleasantly impressed. Mariana Adriana Petcu Editori: Mădălina Carp, Ana-Maria Iftimie

INTERVIEW WITH AN ERASMUS STUDENTMădălina: Tell me a little bit about M: And why didn’t you want to go toyourself! Istanbul, for example?Nazli: I am Nazli. I am 20 years old… N: First of all, because of grades actually. And second, because I never really thoughtM: 20? When is your birthday? about going to university in Istanbul. It is really crowded and I don’t like that kind ofN: 15 august 1996. I study English city. I have been living in one already. AndLiterature in Turkey and I am a 3rd year I know Istanbul is even more crowded thanstudent, which is not the last year in our Izmir. I have thought about Ankara, whichUniversity. We study 4 years. is the capital of Turkey, but I couldn’t go study there because of my grades. But IM: What is your university like? Tell me never considered Istanbul.about college life in your country! M: Ok and how were your first two yearsN: I live in one of the big cities in Turkey, of University?Izmir, and my University is close to Izmir,it is actually in Manissa. N: It was really different because I didn’t want to study English literature at first. IM: Your University is close to your home? used to be too lazy to read books. And IWhy did you choose this? also didn’t know much about literature because in primary school, and also in highN: Because my city is beautiful and I didn’t school, we only take grammar lessons andwant to leave it! I love my city! So Manissa vocabulary, speaking. We don’t read muchis a small city, not crowded at all, it except for short stories, fragments, articlesactually resembles Galați a lot. It has a and so on. And I always thought that if yougreat mountain view and you could say that go to English literature you will have tothe grass there is always green. There is not read so many books and for me it seemedmuch to do in Manissa, but because it’s so that it will be too much. But as I wanted toclose to Izmir, it takes only 20 minutes by become a teacher after university, I knew Ibus, you can go there and have fun if youwant to.

had to stay put, finish the four years and N: Yes, well as I told you I am a really lazythen I would fulfill my dream. In my head I person and I never thought about doingalways had this idea that I would become a Erasmus. But I heard somewhereteacher. something like: Erasmus is about going to another country, study there, make newM: Oh, so have you always wanted to friends and memories, have fun, etc, youbecome a teacher? know, the general presentation. And I started considering it, because I also hadN: Yes, since childhood. high marks, now I love studying and I get really good grades: my average is 3.60 outM: Really? Why? of 4. Haha, I am a nerd, you could say. And people also encouraged me to try it, so IN: I don’t know. In Turkey if you ask a kid did.“What do you want to be when you growup?” you can only get three answers: a M: And how was the process?doctor, a policeman and a teacher. It’s likethe popular jobs in our country. Maybe N: I took the language exam, which wasthat’s why I chose being a teacher ever English, of course, and I arrived late so Isince then. didn’t think I would pass it. There were 50 questions and I only got to solve 30 orM: Ok, so after college you will only be something, but luckily they were all correctteaching grammar until high school level, and I got on to the next stage. My gradeor have you changed your mind? was 80 out of 100 points. It is not a great mark actually, because there were otherN: Exactly! Now I have changed my mind. colleagues who had higher ones, but I had aAfter I started university, in my first year, I good mark from my courses at college. So,discovered how beautiful literature is. Trust in the end I had a list of three options whichme, this is another world, you know? were Spain, Poland and Romania. I choseBecause every author expresses their Spain first, because I really wanted to visitfeelings in a truly beautiful manner and I it, I love that country! And then Romania.love it. In that moment, after I noticed this, Poland was not at all attractive to me, II told myself: you need to be a professor, don’t know why, just that it didn’t soundbut not in primary school or high school to right. So, from Romania, there were threeteach grammar, instead, you need to teach schools and I put Galați first. It was fate Ipeople Shakespeare, you need to teach think, just a spur of the moment decision,people beautiful English poems and because I never researched before ordramas, those kinds of things. anything. And, yeah, I got this placement. The girl who got a higher mark on the test,M: Aw, that is so sweet! Ok, now you’re in she is in Spain now.your third year, yeah? Why did you chooseto go on an Erasmus experience?

M: And that is the reason you are here! M: Oh, comparing them to your teachersBecause my next question was going to be back in Turkey? Or just in general, becausewhy you chose Romania, Galați. But it was you consider them good at explaining andfate after all. so on?N: Yes, truly it was fate. From my N: No, not like that. I don’t like comparingUniversity, we were five students who were things, especially concerning teachers,going to Romania and the other four are all because I love all of my teachers and Iin Alba-Iulia and I am the only one here. I respect them, too! But in here I noticed thatcame by myself and it was really hard. If I they are not the usual type, as in they comewent with them, it would have been easier, give you the lesson and that’s all. They arebecause we were a group of the same like a guide; they lead you in finding yournationality. answers. For example, Mrs. Stan (prof. Steluța Stan). I like her, she is awesome!M: Maybe it went like this as to be a She is so enchanting, making jokes all thechallenge for you to grow. Do you feel like time. First of all, she is so sarcastic and Iyou’ve matured since coming here? love it! All of her classes, I truly enjoyed!N: Of course, definitely! I had to find my M: What about other teachers or otherway in a foreign country, speaking a courses in general?foreign language. It was really difficultcoming here from Bucharest. I consider it N: Mrs. Praisler (prof. Michaela Praisler),my first obstacle that I achieved. Then, I too. Again, she is so funny and sarcastic,had to get used to living here, in a foreign plus she has a great way of teaching. Shecity, different people. And I feel myself doesn’t resume just to explaining the poemgrow up, just because I am solving all the and showing us the metaphors, etc. Sheproblems I face all alone, I have no one makes an entire conversation with us on thehere. But you know what? Friends become sidelines of the poem, which is great.your family and, if I didn’t have my Regarding the facilities, I personally thinkErasmus friends, I couldn’t stand it. you are fully equipped. You are provided with just the right environment to learnM: On that account, you have finished a with elegant classrooms, big hallways and asemester here and already started the very green campus. In Turkey, you cansecond one. Tell me how you find our expect the same thing.University, the Faculty of Letters, theprofessors, the buildings, the campus etc. M: Do you feel this Erasmus experience will help you in the future?N: I only take English courses, from all theyears, with almost all the English groups.The English teachers are awesome! Trustme, they are!

N: Yes, because I think speaking is really a them so well, again like in our country. Themissing part from the process of learning food is so familiar: we cook chicken theEnglish in Turkey. I have improved so same way you do and also the famousmuch, I understand everything and now it’s dishes that are similar in pronunciation andeasier to find my words and express myself. composition: “Çorba”, “Fasulye” (trad. ro.Back in my city, there really isn’t any “ciorbă”, “fasole”). Another thing that I fellopportunity to speak with foreigners as they in love with is the language and the music.only go to tourist places and I consider Before, I only knew Inna and Alexandra'wanting to speak English better` was one Stan, but now I can’t stop listening toof the main reasons for coming here. Plus, Carla’s Dreams and Mihail! Even though Ihow I have grown as a person, I am really don’t understand a thing. Music truly goesthankful that I got this experience. beyond language. I only know a few Romanian expressions that I wrote down toM: Nazli, how do you find the people of remember.Romania? M: Nice! So, I guess this is it. It was reallyN: Oh, I fell in love with Romanians! And I nice talking to you. Any final words beforethink the main reason is that we have we end this interview?several things in common and many similarwords, dishes and customs. You have N: Thank you for choosing me! I feel really“Poftă bună!” which in Turkish is “Afiyet honoured and I hope that my story willolsun” and this shows how you are a inspire others to go on the adventure that ishospitable nation like we are, because you Erasmus and make new memories on theiralso use it so often. Also, when you have a own.“Misafir” (trad. ro. “musafir”) you treat Mădălina Carp

P.B. – UN INGREDIENT AL SUCCESULUI PERSONALÎn acest prim articol relatez despre StudentHub, evenimentul care a avut loc la Galați, pe 24martie anul curent, organizat de AIESEC România (organizație internațională de voluntariat,reprezentată și în țara noastră), al cărui subiect a fost Personal Branding-ul și cum te poțipromova pentru a-ți construi o imagine personală puternică.Invitatul acestui eveniment a fost Gabriel Ursan, un important blogger gălățean lagabrielursan.ro, blog de tehnologie (unul din cele mai cunscute din România), antreprenor,trainer de vânzări și fondatorul companiei de marketing online UAdvert. Acesta a prezentat și avorbit despre tactici prin care putem obține succes în construirea imaginii personale, punândaccentul pe blog ca instrument de personal branding.Înainte de a începe, a prezentat un rezumat al carierei sale. Am aflat că drumul și l-a început caangajat al AGRESS, în magazinele acestora de retail IT EuroGSM, avansând și devenindmanager de magazin. În 2007 a devenit trainer de vânzări, acest lucru transformându-se înpasiune și ajutându-l să se dezvolte personal. Avea 20 de ani în momentul în care a susținutprimul training de unul singur. În 2009 a creat în cadrul firmei un department de dezvoltare prinintermediul căruia, prin sacrificii și reducerea costurilor, a ajutat firma să depășească crizaeconomică. Treptat, a căpătat și alte resposabilități în cadrul firmei, a înființat o nouă afacere încadrul acesteia, învățând și dezvoltându-se pe partea de management și marketing. Mai târziu adevenit și antreprenor.A început lucrul în mediul online în 2009, trebuind să înveţe tot ce era nevoie pentru a se puteadescurca în acest mediu. A ajuns în top 10 bloguri de tehnologie din România. În prezent areaproximativ 50000 de accesări pe lună, cam 1600 pe zi.Şi a continuat răspunzând la întrebarea: „Ce este Personal Branding-ul?” Este o practică prin careoamenii se promovează sau/şi îşi promovează carierele ca pe un brand. Presupune stabilirea uneiimagini sau impresii în mintea celorlalţi cu privire la un individ, grup sau organizaţie. Când ştiică ai devenit un brand? Atunci când oameni străini, ce nu te-au văzut până la acel moment, terecunosc pentru ceva anume. Aceasta nu înseamnă că personal branding = faimă, ci că eştirecunoscut ca având competenţă maximă într-un domeniu anume.Şi acum te întrebi probabil care ar fi avantajele personal branding-ului. Acestea ar fi că poţi găsiun job mai bun, că poţi aduce clienţi mai buni pentru compania ta, capeţi recunoaştere la nivel deindustrie. Un alt avantaj ar fi că ideea de marketing capătă o abordare mai umană şi că, prinacesta, poţi deschide mai multe uşi la nevoie, poți căpăta sprijin sau găsi oportunităţi.

Dezavantajele ar fi diluarea brand-ul pe care îl reprezinţi, surclasând imaginea acestuia,limitându-i acoperirea. Alt dezavantaj ar fi că există riscul ca atunci când tu, prin acţiunile șiconduita ta, îţi deteriorezi imaginea. Acest lucru are repercursiuni şi asupra brand-ului și acompaniei. Există și dezavantaje de ordin personal, întrucât îți poate limita timpul liber şi poateconstitui o sursă de stres în plus.Brand-ul personal se poate construi folosind două canale: offline, respectiv online.Promovarea imaginii, a brand-ului personal în afara internetului constă în participarea la întâlniri,workshop-uri, diverse cursuri pe domeniul tău de activitate, evenimente de public speaking şi decaritate astfel putând căpăta expunere în mediul local şi naţional. Poţi deveni o influenţă onlineasupra diverselor segmente ale societăţii.În ceea ce priveşte promovarea online, se pot folosi reţele de socializare precum Facebook,Youtube, Instagram, Pinterest, etc. Alte canale sociale de promovare de media marketing sunt,evident, blogul personal şi ceea ce se numeşte email marketing. Aici deschid o scurtă parantezăpentru că a trebuit şi eu să mă informez despre conceptul acesta şi ce presupune el şi am găsit căeste o formă de internet marketing ce presupune trimiterea unui mesaj comercial unui grup deoameni prin intermediul emailului.Astfel, pentru a atrage vizitatori și clienţi se folosesc două tehnici: inbound marketing, respectivoutbound marketing. Pe scurt, inbound marketing se realizează atunci când tu, ca blogger saucreator de conţinut, atragi potenţialul client sau vizitator, furnizând informaţie, conţinut folositorşi în acord cu interesele acestora, neinvadându-i spaţiul virtual personal, ci câştigându-iîncrederea şi păstrându-i-o.Outbound marketing, metodă opusă primei, considerată agasantă, prin care potenţialii clienţi sauvizitatori sunt atraşi prin publicitate continuă, telemarketing, oferte prin mesaje tip spam,încercând să atragă cu orice preţ atenţia.Acestea fiind zise, trecem mai departe la următorul punct unde vom afla tipurile de blog-uri, dece ai nevoie pentru a crea un blog şi de ce să faci pasul acesta.În primul rând, ar fi trei tipuri principale de blog-uri:  personale – cu o amprenta subiectivă pe autor şi preocupările lui;  generaliste – ce tratează diverse subiecte în acelaşi timp: de la sport la gastronomie etc;  de nişă – specializate pe un singur domeniu: de exemplu blog-uri culinare, de tehnologie.

În al doilea rând, pentru a-ţi crea un blog ai nevoie de trei componente de bază, şi anume:  înregistrarea unui domeniu – adică, ca în exemplul www.nume.com, ce implică achiziţionarea și rezervarea domeniului pe o perioada limitată de timp. Un domeniu .info sau .com ar fi cam 5-10 dolari pe an, iar un domeniu .ro ar fi cam 40 euro, plătit o singură dată;  achiziţia unui pachet de hosting – găzduire pentru site-ul/blog-ul tău, cu servicii de mentenanţă, pentru început cu costuri de 3,5 euro pe lună;  instalarea unei platforme de blogging precum Wordpress, blog.com, Blogger.De ce blog şi nu altceva?În primul rând pentru simplul motiv că este al tău, îţi aparţine, eşti deţinătorul a tot ce va fipublicat, pentru că îți poți împărtăși ideile şi sfaturile, te ajută să te relaxezi, eliberând frustrări și,de asemenea, pentru că poate fi un exerciţiu antreprenorial, de disciplină, pentru că poţi scrie şiciti, te pune la muncă din punct de vedere intelectual, psihic, şi ar mai fi faptul că blog-ul poate fio sursă de satisfacţie personală.Părerea lui Gabriel Ursan este că lumea preferă blog-urile pentru că în spatele lui se află opersoană reală, cu care te poţi identifica, deschisă către oameni, accesibilă, cu propriile păreri şiperspective: informaţiile și conţinuturile sunt informale, atractive, scrise într-o manierăprietenoasă, într-un limbaj pe înţelesul tuturor; de asemenea, se formează şi o comunitate cuaceleaşi hobbby-uri şi interese, în care membrii se pot cunoaște şi pot împărtăși păreri,construind încredere.Şi acum, o întrebare importantă pentru mulți oameni: Cum câştigi din blog?Prin ceea ce se numeşte marketing afiliat, adică găzduire de reclame pe site-ul propriu saufolosirea click-ului de afiliat, care constă în adăugarea de către blogger sau proprietar de site aunui link către un site de retail partener, pe care vizitatorii blog-ului îl accesează și de unde potachiziționa diverse produse, blogger-ul primind un comision pentru vânzarea respectivă, carepoate fluctua în funcţie de tipul produsului.Publicitate, mai exact realizare de promovări pentru diverse persoane, brand-uri, contra cost sau,ocazional, gratuit.Vânzând şi promovând, dacă dispui de acestea, produse proprii, hand-made/DIY, produse de tipecologic, organic, etc.

Traficul pe blog poate fi de trei tipuri:  trafic pe care îl deţii: newsletter;  trafic pe care îl obţii prin colaborări cu alţi bloggeri, implementarea unui chat online prin care să ţii legătură cu vizitatorii şi să îi transformi în abonaţi permanenţi ai blogului;  trafic pe care îl cumperi, prin reclame cu link către site, contra cost, plasate pe alte site- uri.A urmat o sesiune de Q&A unde participanţii i-au putut adresa întrebări invitatului şi au primitsfaturi. Preponderent, aceştia au vrut să afle ponturi care să îi ajute să pornească un blog, săcrească şi să menţină numărul de abonaţi şi vizitatori; de asemenea au fost întrebări despre cesubiecte ar trebui evitate, dar şi care ar fi câştigurile de pe urma acestei activităţi.Evenimentul s-a încheiat cu un exerciţiu de meditaţie sub forma unui joc al schimbărilor. Lecţiaoferită de acest joc a fost că deşi pot fi realizate schimbări legate de propria persoană, decaracter, de perspectivă sau fizice, e important ca acestea să fie permanente, să nu se renunțe laele din teamă sau comoditate şi să ai curajul de a ţi le asuma şi de a înfrunta criticile.Adaug aici un link către blog-ul domnului Ursan: https://www.gabrielursan.ro/.Accesaţi-l, exploraţi-l şi poate vă veţi şi abona! Emanuel Ghimpu Editori: Mădălina Carp, Ana-Maria Iftimie

Buşteni ~Fundul găleţii cu munţi~ Anul trecut, cam pe la începutul sesiunii din vară, când trebuia să trăiesc cu cafea şi adrenalină, părinţii m-au târât într-o vacanţă impromptua la Buşteni. Asta a însemnat pentru mine că a trebuit să dau un examen înainte de vreme. Cu alte cuvinte: 2 săptămâni de studiu intens s-au compresat într-o singură săptămâna de studiu non- stop.O să încep prin a presupune că ştim cu toţii cevadespre Buşteni. Pentru cei care încă n-au ajuns înpartea aia de ţară, Buşteniul e un oraş turistic, dinnordul Prahovei, într-una din văile MunţilorBucegi, plasat atât de strategic, că oriunde te-aiuita, vezi munţii cum te privesc ca nişte giganţi deprintre nori. Ca şi copil al junglei de asfalt, potspune că primele mele momente acolo au fostşocante şi, chiar dacă acel şoc iniţial s-a diminuatcât am stat acolo, probabil nu va dispăreaniciodată.Muntele e exact atât de uluitor şi splendid.Deşi era jumătatea lui iunie când am ajuns euacolo, am descoperit că vremea la munte e exactca o femeie gravidă – acum e soare, acum plouă,acum dai şi cămaşa jos de pe tine, acum e frig decrapă pietrele. Să zicem că mi-am învăţat lecţia, şidata viitoare o să-mi iau şi geaca de iarnă, doar casă fiu eu sigură.

Buşteniul nu este chiar atât de mare, format majoritar din magazine, hoteluri şi restaurante. Dacă e să fiu sinceră, nu cred că-i trebuie mai mult de atât, având în vedere obiectivele turistice din zonă, printre care se numără: Biserica Domnească, Crucea eroilor români căzuţi în Primul Război Mondial (poziţionată în vârful muntelui şi care luminează noaptea), Babele şi Sfinxul (la aproximativ 15 min. cu telecabina – sfat personal: nu vă urcaţi în telecabină cu o gaşcă de copilaşi de primară; nu e o experienţă prea bună pentru psihicul sau stomacul vostru – sau la câteva ore de drumeţie, de la poalele muntelui),Mănăstirea Caraiman, Castelul Cantacuzino (10/10, m-aş muta acolo, aveţi tur al castelului, barafară, la etaj este mereu o expoziţie de artă – eu am prins-o pe cea a lui Marc Chagal, după care afost expoziţie cu Van Gogh – şi oferă un fel de mini-lecţii de tras cu arcul/armă la ţintă) şiCascada Urlătoare (la 2-3 ore de mers, din oraș – urmaţi copacii marcaţi cu cercul roşu cu conturalb).Mâncarea este bună şi chiar ai de unde alege, supermarket-uri sunt la discreţie, la preţuri de oraşturistic, oamenii sunt de treabă. Există mari posibilităţi să fii integrat într-un grup de drumeţie,când te duci undeva, chiar dacă tu n-ai nici o treaba cu ei.Mare grijă la programe. Unele locuri se deschid la 12:00, altele doar vara. Am găsit un muzeu,cu nişte machete geniale înăuntru, care era deschis doar vreo două-trei luni pe an. Contemplamsincer să sar gardul, măcar prin curte să mă plimb, dar erau părinţii cu mine, şi.. Lecţia zilei, nucontemplaţi de-astea. Respectaţi legea. Preferabil este ca atunci când va faceţi intinerariile pentruzilele de vacanţă, să verificaţi întâi programele locurilor pe care vreţi să le vizitaţi.De asemenea, sugestie personală, când va căutaţi cazare: să nu fie nicăieri în vecinitatea gării saua şinelor de tren. Nu e nimic mai mişto decât să te trezeşti la 3 dimineaţa, crezând că vinerăzboiul, când, de fapt, vine doar trenul. Una peste alta, Buşteni e clar un loc care merită vizitat. Eu m-am bucurat în timpul vacanţei mele şi de acoperirea de la Orange (eram în vârful muntelui, dar îmi felicitam colegele pentru notele de la examene, şi discutam subiectele fără probleme). Totul merită vizitat, de la căsuţele şi locurile din oraş care şi-au păstrat arhitectura, la munţii şi pădurile din jur. E aşa, de savurat ca o îngheţată rece într-o zi de August, la 3 după-amiază. Ionela Bartoli-Corciovei Editori: Mădălina Carp, Ana-Maria Iftimie

Jocuri Pentru Copii